marți, 17 septembrie 2019

"Anatomia unui scandal", de Sarah Vaughan

O dramă juridică remarcabilă.
Imaginea articolului O carte pe zi: "Anatomia unui scandal", de Sarah Vaughan
O carte pe zi: "Anatomia unui scandal", de Sarah Vaughan
În atmosfera creată în aproape toată lumea de mişcarea # MeToo, romanul britanicei Sarah Vaughan cade ca o mănuşă. De la început trebuie să spunem că este o dramă juridică desăvârşită, bine scrisă şi care îşi ţine cititorul cu sufletul la gură. Şi mai important: prezintă povestea scandalului care se deslănţuie în lumea elitei fără a înclina într-o parte ori cealaltă, lăsându-l pe cititor să decidă.
Eroul, James Whitehouse, este ministru fără portofoliu în Guvernul Marii Britanii, prieten din studenţie cu primul ministru. Un bărbat fermecător, inteligent, sportiv (a fost canotor), căsătorit, cu doi copii. E acuzat că şi-ar fi violat într-un lift din Camera Comunelor asistenta cu care anterior avuse o relaţie de câteva luni. Şi el şi ea admit că se despărţiseră cu foarte puţin înaintea evenimentului incriminat. Ea fireşte că era nemulţumită şi ar fi vrut să reia legătura; el se gândea să revină la familie. Poziţiile în legătură cu presupusul viol le sunt ireconciliante, inclusiv la tribunal, unde se dau detalii semnificative asupra celor întâmplate. Avocatul pledant al acuzării, o femeie inteligentă şi dură, se adevereşte a fi fost colegă cu soţia inculpatului şi, în timpul studenţiei, violată de acesta, după care se retrăsese din colegiu, pe care îl continuase mai târziu sub alt nume – mai întâi numele de fată al mamei, apoi al soţului. Ajunsese o avocată celebră. Deontologia profesională spune că n-ar fi trebuit să accepte să pledeze în acest proces; dacă s-ar fi aflat, ar fi putut fi dată afară din barou. Dar dorinţa de a se răzbuna a fost mai mare.Numai că ministrul extrem de inteligent câştigă juriul de partea sa, iar acesta îl declară nevinovat. Sophie, soţia, convinsă iniţial că e nevinovat e disperată să-şi protejeze familia de minciunile care ameninţă să o distrugă. Dar la final înţelege că lucrurile se vor fi petrecut cum le-a povestit asistenta - şi divorţează.
Iar după un timp reizbucneşte un nou scandal: în vremea studenţiei James şi prietenul lui ajuns prim-ministru au participat direct la o petrecere cu multă băutură şi droguri în care murise un coleg de-al lor. Atunci fuseseră absolviţi de vreo vină, acum, după douăzeci de ani, s-ar fi găsit noi devizi. Kate, avocata acuzării, jubilează: s-ar putea de data aceasta să câştige.
O poveste complexă, cu mare impact. "Vaughan creează o dramă juridică desăvârşită plasată în rândul elitei britanice şi spusă din perspectiva a trei personaje principale... Excepţional" - Entertainment Weekly
Sarah Vaughan - "Anatomia unui scandal". Editura Litera, colecţia Buzz books. Traducere din limba engleză şi note de Dana-Ligia Ilin. 391 pag.

"Colivia de aur"--Camilla Läckberg

„Majoritatea femeilor - indiferent cât de bogate şi de succes sunt - au fost înşelate de un bărbat”"Majoritatea (femeilor) au un fost iubit, un ticălos care le-a înşelat, un mincinos, un trădător care le-a frânt inima şi le-a călcat-o în picioare".
Imaginea articolului O carte pe zi: "Colivia de aur", de Camilla Läckberg/ „Majoritatea femeilor - indiferent cât de bogate şi de succes sunt - au fost înşelate de un bărbat”
O carte pe zi: "Colivia de aur", de Camilla Läckberg
"De câte ori vor fi înşelate? De câte ori le vor fi spulberate visurile? În faţa lor, se întindea un lung şirag de perle ce reprezentau răutăţile la care aveau să le supună bărbaţii. Să joace rolul secundar, să fie judecate după felul cum arată, să facă eforturi pentru a fi acceptate, pentru a plăcea - toate acestea erau experienţe care uneau femeile de toate vârstele şi din toate timpurile, pretutindeni în lume.
Atunci avu o revelaţie. Avea la dispoziţie o întreagă armată. Care de-abia aştepta să atace. Majoritatea femeilor - indiferent cât de bogate şi de succes sunt - au fost înşelate de un bărbat. Majoritatea au un fost iubit, un ticălos care le-a înşelat, un mincinos, un trădător care le-a frânt inima şi le-a călcat-o în picioare. Un şef care a preferat să-l promoveze pe colegul de lângă doar pentru că e bărbat, deşi avea calificări mai slabe şi era mai puţin competent. Ca să nu mai vorbim de comentariile şi mâinile plimbăreţe la petrecerea de Crăciun a firmei. Majoritatea femeilor au răni de război. Într-un fel sau altul.
Şi totuşi, tac. Lasă de la ele. Sunt mărinimoase. Dau dovadă de înţelegere şi iartă. Îi consolează pe copii când el nu apare, aşa cum a promis. Trec peste insulte. Continuă să-i invite pe părinţii lui la aniversările copiilor, deşi i-au ţinut partea la divorţ şi mai şi comentează jovial că noua lui parteneră e fantastică. Pentru că aşa sunt femeile. Întorc furia înăuntru. Spre ele însele. Nu se lăfăie în prim-plan şi nici nu cer să li se facă dreptate. Fetele bine-crescute nu se bat. Fetele bine-crescute nu ridică vocea. Sunt lucruri care le sunt inoculate femeilor din fragedă pruncie. Femeile primesc, acceptă, poartă răspunderea tuturor relaţiilor, îşi înghit mândria şi se subapreciază până la limita distrugerii".
Sunt gândurile eroinei celui mai recent roman al Camillei Läckberg înainte să înfiinţeze o firmă numită Revenge (Răzbunare), după ce soţul ei a înşelat-o şi a şi părăsit-o, deşi ar fi trebuit să-i fie recunoscător pentru că succesul i se datora ei aproape în întregime. Eroina, Faye Adelheim, se răzbună cumplit, cum probabil ar dori s-o facă majoritatea femeilor înşelate, dacă ar avea puterea şi inteligenţa. "Cine e prizonier într-o colivie de aur are nevoie de divertisment pentru a face faţă".
"Colivia de aur", scriu editorii, este un roman îndrăzneţ despre o femeie care a fost folosită şi trădată, dar care a decis să-şi ia viaţa în propriile mâini. O poveste dramatică despre minciună, izbăvire şi răzbunare. Faye nu era prima femeie din istoria lumii care fusese înjosită de soţul ei, tratată ca o idioată, înlocuită cu o versiune mai tânără. Dar era printre primele care se răzbună.
Romanul poate fi citit ca unul feminist, sau unul poliţist în egală măsură. Personajul principal este memorabil.
Camilla Läckberg este una dintre cele mai citite autoare din lume. Romanele din seria "Fjällbacka", zece la număr, s-au vândut în peste 23 de milioane de exemplare, iar drepturile de publicare au fost achiziţionate în 60 de ţări.
Camilla Läckberg - "Colivia de aur". Editura Trei, colecţia Fiction Connection. Traducere din suedeză şi note de Laura von Weissenberg. 415 pag.


Campanie de promovare a literaturii române contemporane

11 nov 2011 75
În creştere continuă printre publicaţiile online, revista "International Literary Quarterly", fondată în noiembrie 2007, cunoscută şi ca Interlitq, va publica până la sfârşitul lui 2011 o serie de scriitori români din literatura contemporană.
Peter Robertson, care este preşedintele Corporatiei Interlitq, cu sediul in New York, va veni la Bucuresti, anul viitor, pentru a se întâlni cu Lidia Vianu, profesor doctor de literatură contemporană britanică la Universitatea Bucuresti şi directorul CTITC - Centrul pentru Traducerea şi Interpretarea Textului Contemporan. Ea face parte din cei 160 de redactori colaboratori ai prestigioasei publicatii, care poate fi accesată de pe pagina web: www.interlitq.org . Aflaţi impreună in capitala ţării, cei doi scriitori vor pune cap la cap o strategie de promovare a literaturii contemporane româneşti. Prin intermediul revistei, proza şi poezia autorilor contemporani vor fi prezentate cititorilor din întreaga lume, atât in engleză, cât şi în română.
În prezent, la Londra, unde în ultimii patru ani şi-a petrecut iernile, scriitorul scoţian cu reşedinţa in Argentina, ne-a vorbit despre valorile autorilor români: "Sunt cu siguranţă conştient de imensul talent literar, ce continuă să vina din România, dar trebuie să recunosc că am citit doar câţiva autori români, cum ar fi Dan Lungu, Norman Manea şi Bogdan Popescu. Ştiu ca Interlitq a publicat până acum doar un singur scriitor român, Razvan Voncu - lector doctor la Catedra de Literatura Română, Universitatea din Bucuresti si detinătorul premiului pentru Critica si Istorie Literara oferit de Academia Română. Opera lui Voncu a constat in traducerea poemului "Volta" de Richard Berengarten. Dar acum suntem pe cale de a remedia aceasta lipsa de publicatii romanesti, in cadrul proiectului literar pe care l-am inceput".În timpul in care Peter Robertson va fi in România, la începutul lunii aprilie, va susţine conferinţe literare atât la Bucuresti, cât şi la Cluj şi Iaşi. Scopul acestor întâlniri este de a cunoaşte cât mai mulţi scriitori de primă mână si de a intra in contact cu evoluţia lor artistică, formată departe de centrul de greutate al marilor oraşe. Robertson crede in intensitatea lucrărilor izvorâte din sentimentul de izolare creativă.

Silvian Floarea--Salonul de masaj

Freddy Gârbaci, Paraclet
Lista lui Alex
Silvian Floarea, 
Premiul Cornel George Popa, 
Salonul de masaj
Vlad A. Popescu, Viața face toți banii
Strada Ficțiunii este o colecție de literatură universală a Editurii ALLFA, parte a Editurilor ALL. O colecție urbană, cosmopolită, eterogenă, perfect racordată la prezent, Strada Ficțiunii are patru secțiuni: Clasic, Contemporan, Crime și Bestseller.
Această colecție poate fi ușor imaginată ca o stradă cu arhitectură eclectică, pe care modernitatea și tradiția se îmbină perfect. O stradă cu care s-ar putea mândri orice metropolă din peisajul literar al lumii și unde locuiesc fascinanții magicieni ai povestirii din ultimul secol.
Lista lui Alex
Alex Ştefănescu împreună cu Adrian Păunescu
„În colecția mea voi primi oaspeți de seamă, dar le voi acorda azil literar și unor autori marginalizați. 
Deviza acestei colecții este aceea pe care am adoptat-o încă de la începutul carierei mele de critic literar: „Hai să ne bucurăm împreună de frumusețea literaturii!“ , concluzionează Alex Ştefănescu.
Sursa---https://www.ziarulmetropolis.ro

Emil Dura---




Copacul și-a sa frunză se despart ,
Fiecare drumul , țelul și-l urmează ,
Dar ambii se unesc , își dau restart ,
Și creangă lângă creangă tot narează ,
Poveștile -omenesti , povești de-amor ,
De tristeți , de doruri , de tăceri ,
In fiecare an renasc și apoi mor ,
S-aduca lumii speranțe-n primăveri ,
Frunza-ngalbenita nu-nseamna un sfârșit ,
Moare doar un pic la rădăcina care ,
O macină... îi dă un sens venit ,
Să dăruiască șansă spre viața viitoare
Emil Dura..Iași ..metamorfoza ..

17.09.2019

ȘTIRE #RadioEfekt.#ro.
Ziua de astăzi 17.09. 2019. în timp
La RadioEfekt.ro
By #Caranda #Daniel
Rubrică realizată în colaborare cu #REVISTA #VITRINA #CU #OGLINZI.
Mai multe evenimente și repere culturale și istorice aici https://www.facebook.com/groups/36173327


luni, 16 septembrie 2019

"Anatomia unui scandal"- Autor- Sarah Vaughan

O dramă juridică remarcabilă.

Imaginea articolului O carte pe zi: "Anatomia unui scandal", de Sarah Vaughan
O carte pe zi: "Anatomia unui scandal", de Sarah Vaughan
În atmosfera creată în aproape toată lumea de mişcarea # MeToo, romanul britanicei Sarah Vaughan cade ca o mănuşă. De la început trebuie să spunem că este o dramă juridică desăvârşită, bine scrisă şi care îşi ţine cititorul cu sufletul la gură. Şi mai important: prezintă povestea scandalului care se dezlănţuie în lumea elitei fără a înclina într-o parte ori cealaltă, lăsându-l pe cititor să decidă.
Eroul, James Whitehouse, este ministru fără portofoliu în Guvernul Marii Britanii, prieten din studenţie cu primul ministru. Un bărbat fermecător, inteligent, sportiv (a fost canotor), căsătorit, cu doi copii. E acuzat că şi-ar fi violat într-un lift din Camera Comunelor asistenta cu care anterior avuse o relaţie de câteva luni. Şi el şi ea admit că se despărţiseră cu foarte puţin înaintea evenimentului incriminat. Ea fireşte că era nemulţumită şi ar fi vrut să reia legătura; el se gândea să revină la familie. Poziţiile în legătură cu presupusul viol le sunt ireconciliante, inclusiv la tribunal, unde se dau detalii semnificative asupra celor întâmplate. Avocatul pledant al acuzării, o femeie inteligentă şi dură, se adevereşte a fi fost colegă cu soţia inculpatului şi, în timpul studenţiei, violată de acesta, după care se retrăsese din colegiu, pe care îl continuase mai târziu sub alt nume – mai întâi numele de fată al mamei, apoi al soţului. Ajunsese o avocată celebră. Deontologia profesională spune că n-ar fi trebuit să accepte să pledeze în acest proces; dacă s-ar fi aflat, ar fi putut fi dată afară din barou. Dar dorinţa de a se răzbuna a fost mai mare.
Numai că ministrul extrem de inteligent câştigă juriul de partea sa, iar acesta îl declară nevinovat. Sophie, soţia, convinsă iniţial că e nevinovat e disperată să-şi protejeze familia de minciunile care ameninţă să o distrugă. Dar la final înţelege că lucrurile se vor fi petrecut cum le-a povestit asistenta - şi divorţează.
Iar după un timp reizbucneşte un nou scandal: în vremea studenţiei James şi prietenul lui ajuns prim-ministru au participat direct la o petrecere cu multă băutură şi droguri în care murise un coleg de-al lor. Atunci fuseseră absolviţi de vreo vină, acum, după douăzeci de ani, s-ar fi găsit noi devizi. Kate, avocata acuzării, jubilează: s-ar putea de data aceasta să câştige.
O poveste complexă, cu mare impact. "Vaughan creează o dramă juridică desăvârşită plasată în rândul elitei britanice şi spusă din perspectiva a trei personaje principale... Excepţional" - Entertainment Weekly
Sarah Vaughan - "Anatomia unui scandal". Editura Litera, colecţia Buzz books. Traducere din limba engleză şi note de Dana-Ligia Ilin. 391 pag.

ZIUA DE ASTĂZI 16.09. ÎN TIMP LA RadioEfekt.ro

ȘTIRE #RadioEfekt.#ro.
. Ziua de astăzi 16.09. 2019. în timp La RadioEfekt.ro By #Caranda #Daniel Rubrică realizată în colaborare cu #REVISTA #VITRINA #CU #OGLINZI. M ai multe Evenimente și repere culturale și istorice aici https://www.facebook.com/groups/36173327

sâmbătă, 14 septembrie 2019

"Şi fericirea era obligatorie", de Andrei Crăciun

Un roman într-o singură frază care sfârşeşte cu punct abia la pagina 118! Despre tot ce ni s-a întâmplat în treizeci de ani.

În urmă cu doi ani, a apărut la Editura Polirom volumul "Aleea Zorilor". Autorul, Andrei Crăciun, născut în 1983, are studii superioare în administraţie publică, ştiinţe politice, istoria ideilor şi mentalităţilor, cultură şi civilizaţie ebraică, a studiat la Bucureşti şi la Tel Aviv, este, din 2005, ziarist de presă scrisă, an în care a fost desemnat cel mai talentat tânăr ziarist; în 2010 a fost desemnat cel mai bun tânăr ziarist de cultură, în 2011 - cel mai bun editorialist şi în 2012 - cel mai bun reporter din România (2012). A publicat mai multe volume de poezie şi proză scurtă (îndeosebi la Editura Herg Benet). Prin urmare, o biografie şi o bibliografie bogate

"Aleea Zorilor" era povestea unui copil care creşte într-un mic oraş monoindustrial de la marginea unei păduri. Oraşul depinde întru totul de o fabrică de armament. "Aleea Zorilor a fost prima mea adresă – spunea autorul. La orice primă adresă găseşti, desigur, un univers magic. Toată viaţa am căutat să nu-l pierd. Am umblat tot pământul purtând Aleea Zorilor în bagajul de inimă. Acolo (care a devenit, în trecerea timpului, atunci) mă întorc întotdeauna când vreau să fiu fericit. Aleea Zorilor este povestea inocenţei de dinainte să ni se întâmple viaţa." O carte fermecătoare, candidă, dar pentru care cititorul trebuia să fie pregătit, să aibă răbdare să n-o abandoneze. E o singură frază de la un capăt la celălalt, în care se trece de la un fapt la altul, de la un timp la altul, de la un personaj la altul. O frază de un singur alineat care sfârşeşte cu punct abia la pagina 118!
Cartea pe care o prezentăm astăzi este continuarea acelui poem-roman şi îi seamănă din multe puncte de vedere: e tot un poem-roman, tot o navigare pe marea memoriei şi tot o carte într-o singură frază, de la prima pagină la pagina 118!
Scriu editorii: "În carte îi întâlnim pe soţii Ceauşescu în caleaşca Reginei Angliei, cu consecinţe neprevăzute, sunt prezenţi întunecaţii ani ’80, apar securiştii şi primii îmbogăţiţi ai tranziţiei, dar şi alte personaje extraordinare, precum ţiganul înţelept şi orb care are puterea să vadă viitorul sau tânăra dintr-o familie de mafioţi din sudul Italiei. Povestitorul este un ziarist care colindă pământul în căutarea adevărului din spatele unei vechi balade maghiare ce avea forţa să-i aducă pe oameni în pragul suicidului. Călător care umblă prin porturi şi pe străzi lăturalnice, el caută neîncetat subiecte de reportaj în locuri aflate la marginile lumii, chinuit fiind de o îngrozitoare melancolie după paradisul pierdut de pe Aleea Zorilor, strada copilăriei. Şi fericirea era obligatorie este o carte despre promisiunile începuturilor, despre comunism şi postcomunism, ziare şi inimi zdrobite, dragoste şi moarte."
Andrei Crăciun - "Şi fericirea era obligatorie". Editura Polirom, colecţia Egoproză. 118 pag.

"Apocalipsis" de Adrian G. Romila

 Eroul e de părere că se tot repetă de sute de ani Căderea Constantinopolelui, la fiecare moarte, aşa cum fiecare moarte a unui om sau fiecare catastrofă a naturii e o formă a Judecăţii de Apoi.

Imaginea articolului O carte pe zi: "Apocalipsis" de Adrian G. Romila
O carte pe zi: "Apocalipsis" de Adrian G. Romila
Să nu cumva să confundaţi cartea cu acest titlu cu alta cu un titlu foarte asemănător, apărută în urmă cu câţiva ani tot la Polirom, dar cu totul diferită: Chuck Palahniuk, "Apocalipsa", un roman dintr-o trilogie halucinantă despre viaţa de apoi şi sfârşitul lumii.
Doar titlul e asemănător cu acea carte. În rest, Adrian G. Romila face în acest roman un număr de excese. Întâi să spunem că e un roman foarte bun, foarte bine scris. În al doilea rând să spunem că un cititor care a mai trecut prin ce a scris autorul mai înainte (îndeosebi excelentul roman "Zeppelin', din urmă cu doi ani) îi poate recunoaşte repede stilul şi construcţia. În al treilea rând să spunem că e o parabolă, până la urmă, despre răul din lume. În sfârşit, povestea principală se desfăşoară în locuri pe care Adrian G.Romila le cunoaşte foarte bine, în Munţii Neamţului.
Povestea principală se petrece aproape de sfârşitul primului război mondial, într-un sat ascuns în munte, neştiut de nimeni şi prin urmare departe de ororile luptelor, aproape de frontiera cu Ardealul, Prisăcani, apărut în apropierea unei foste aşezări ridicate deasupra tunelurilor părăsite ale unei mine şi care se prăbuşise un un mare cutremur, locul fiind acoperit de apele care formase Lacul Roşu. La Prisăcani soseşte un meşter tâmplar, împreună cu familia, să restaureze biserica. Spunem "povestea principală" pentru că ceea ce se întâmplă în satul neştiut de lume se îmbină cu întâmplări petrecute în alte multe locuri şi în perioade foarte diferite, chiar secole înainte, cu familia eroului principal.

Scriu editorii: "În toamna anului 1917, meşterul tâmplar Cristian David soseşte în Prisăcani, un sătuc din Munţii Neamţului aflat la graniţa cu Austro-Ungaria, chemat pentru a restaura lemnăria bisericii. Deşi România e devastată de război, demonii marelui conflict mondial par să fi ocolit căsuţele din bârne colorate, care-şi gustă tihna, aproape absente de pe vreo hartă oficială. Dar suferinţele şi iminenţa morţii vor răscoli pe neaşteptate şi micul paradis montan, iar enigmaticul străin, Cristian David, va juca un rol important în mijlocul întâmplărilor dramatice prin care va trece locul unde a fost tocmit să readucă frumuseţea. Satul atins violent de reverberaţiile Primului Război Mondial şi – prin ricoşeu – ale proaspetei revoluţii bolşevice reproduce, în mic, încercările teribile prin care trece Europa la început de secol XX. Prins în rama altor două evenimente tragice, unul real, celălalt imaginar, romanul ascunde un labirint narativ în care timpurile şi oamenii se intersectează surprinzător şi reproiectează analogic istoria".
Cristian David este tâmplar din tată în fiu, asemenea bunicului şi străbunicului. Oameni care au lucrat în locuri diferite din Imperiul Habsburgic, au participat la evenimente importante în perioade diferite şi s-au aflat în apropierea unor oameni importanţi, de fiecare dată fiind obligaţi să se refugieze în alte ţinuturi. Familia meşterului Cristian David, a călătorit astfel prin toate provinciile româneşti, membrii ei au fost martorii unor momente istorice, de la formarea Lacului Roşu la bombardarea şi incendierea Bisericii negre din Braşov, de la moartea lui Horea la moartea lui Mihai Eminescu, de la zugrăvirea mânăstirii Humor la expediţia lui Emil Racoviţă la Polul Sud (cam prea mult!).
Aproape de fiecare dată, în perioadele amintite, este vorba de câte un "apocalipsis privat", căderea sufletească a omului; un astfel de "apocalipsis privat" ar fi fost moartea lui Mihai Eminescu. Eroul e de părere că se tot repetă de sute de ani Căderea Constantinopolelui, la fiecare moarte, aşa cum fiecare moarte a unui om sau fiecare catastrofă a naturii e o formă a Judecăţii de Apoi. E o Apocalipsă. În lume sunt apocalipse succesive până la cea finală, dar toate ne favorizează progresul. "Ceva moare ca altceva să se nască până la urmă".
Cristian David filosofează mult pentru că, o spune el însuşi, e singurul din neamul lui care a făcut şcoală înaltă, care a absolvit o universiatte, chiar dacă nu umblă cu o ladă de cărţi după el. "Eu am făcut filosofia fiindcă am vrut să-mi lipezesc gândurile, sîă văd lumea mai adânc, să meditez mai bine la unele chestiuni. N-aş zice că mi-a reuşit. Dar a fost numai pentru mine, n-am scris vreodată vreun text filosofic mai serios, nici n-am predat pe undeva".
Dar satul retras în munţi este până la urmă atins de răul lumii. Un număr destul de mare de soldaţi ruşi bolşevizaţi, în retragere spre Rusia lor, năvălesc peste localnici, strâng tot ce se putea strânge şi la sfârşit dau foc satului care, construit numai din lemn, arde în întregime. O echipă militară franceză care apre ulterior pentru a îndrepta hărţile nu mai găseşte nici măcar ruine.
Saga familiei David se transformă într-un roman filosofic. Totul este perceput la nivel global. Din păcate, totul sfârşeşte într-un joc pe calculator, intitulat chiar "Apocalipsis", în care jucătorul se poate transpune în Marele Ochi. Creatorul.
Adrian G. Romila - "Apocalipsis". Editura Polirom, colecţia Egoproză. 229 pag.


"Băiatul pierdut", de M. J. Arlidge

"Un roman alert şi plin de răsturnări de situaţie care cu siguranţă va deveni un nou bestseller".

Imaginea articolului O carte pe zi: "Băiatul pierdut", de M. J. Arlidge
O carte pe zi: "Băiatul pierdut", de M. J. Arlidge
Un nou thriller din seria "Helen Grace", vândută în 30 de ţări. Britanicul Matthew Arlidge, născut în 1974, lucrează în televiziune, a fost producătorul unor seriale poliţiste de prime-time pentru ITV. Cu primul roman, publicat în 2014, deschidea seria "Helen Grace". De acelaşi autor, la Editura Trei au apărut primele patru romane din această serie: "Ghici care-i mincinosul", "Casa păpuşilor", "Ghici ce-i în cutie" şi "Ghici cine moare primul" (declarat cel mai bun roman poliţist de debut din Marea Britanie, în 2014), toate romane extrem de tensionate. Nu mai puţin tensionat este cel de faţă, al cincilea din serie.
Scriu editorii: "Chemată să investigheze o crimă comisă într-un club sadomaso din Southampton, Helen Grace descoperă că victima este cineva din viaţa ei secretă, despre care superiorii săi nu ştiu nimic. Helen e foarte hotărâtă să-l găsească pe criminal, având grijă să păstreze ascunsă relaţia ei cu victima. Dar, în scurtă vreme, are loc o nouă crimă, foarte asemănătoare cu prima. Să fie vorba de un criminal în serie? Va putea Helen să-l descopere fără să-şi divulge secretele?".
Helen Grace îşi face ancheta împreună cu o parte din echipa sa: e asistată de Charlie, mâna sa dreaptă, şi de mai tânăra Sanderson, gata să profite de orice prilej pentru a ieşi în faţă şi a avansa. "Helen era o femeie cu două feţe. Privită dintr-o parte, era cel mai bun poliţist în funcţie din Souhamptom. Privită din altă parte, era o femeie foarte tulburată, care părea să ducă la pierzanie toate obiectele şi fiinţele de care se atingea. Unii supravieţuiau acestui chin, precum loiala ei toivartăşă Charlie Brooks, dar alţii nu aveau acest noroc. Mark Fuller se sinucisese ăn detenţie, nepotul ei, Robert Stonehill, trebuise să fugă după ce Helen îl demascase, şi cel puţin trei poliţişti în funcţie – dintre care doi la nivel de detectiv-şef – trebuiseră să demisioneze după ce se duelaseră cu ea. Dezastrul, moartea şi violenţa păreau să o urmărească pe Helen oriunde mergea." Helen Grace îşi împuşcase propria soră şi avea o obsesie tenebroasă pentru sadomasochism.
În plus, pe urmele ei era ziarista Emilia Garanita, care ar fi făcut orice pentru a afla lucuri cât mai compormiţătoare cu care să-şi umple articolele defăimătoare.
Romanul este plin de tensiune. Odată trecute primele cincizeci de pagini, e aproape imposibil să nu te ataşezi de personaje. Suspansul domină peste toate capitolele, foarte scurte, cele mai multe de două, trei pagini. Sfârşitul e surprinzător, protagonista e înfrântă şi arestată (este unul dintre puţinele romane poliţiste existente în care eroul/eroina e înfrânt/ă), prilej, cu certitudine, de încă un roman din seria Helen Grace.
"Un roman alert şi plin de răsturnări de situaţie care cu siguranţă va deveni un nou bestseller." - Huffington Post
M. J. Arlidge - "Băiatul pierdut". Editura Trei, colecţia Fiction Connection. Traducere din engleză de Ciprian Şiulea. 367 pag.

"Îndrăzneşte să conduci", de Brené Brown

O carte care vorbeşte despre adevăratul leadership.

Imaginea articolului O carte pe zi: "Îndrăzneşte să conduci", de Brené Brown
O carte pe zi: "Îndrăzneşte să conduci", de Brené Brown
Brené Brown, doctor în asistenţă socială, este profesor cercetător la Graduate College of Social Work din cadrul Universităţii din Houston, program finanţat de Fundaţia Huffington. Şi-a petrecut ultimii 20 de ani studiind curajul, vulnerabilitatea, ruşinea şi empatia şi este autoarea a cinci cărţi, dintre care ultimele patru au fost cotate bestselleruri de către cotidianul New York Times, toate traduse în româneşte: "The Gifts of Imperfection, Daring Greatly" ("Curajul de a fi vulnerabil", Curtea Veche Publishing, 2016), "Rising Strong, Braving the Wilderness" ("Curajul în sălbăticie", Curtea Veche Publishing, 2018) şi "Dare to Lead" ("Îndrăzneşte să conduci").
"Oamenii mă întreabă foarte des dacă mai sunt încă emoţionată atunci când vorbesc în public - scrie Brené Brown în preambulul cărţii de faţă. Răspunsul este da. Sunt emoţionată de fiecare dată. Experienţa mă ajută să nu mă sperii, dar emoţionată încă mai sunt. în primul rând, pentru că oamenii îmi fac cel mai de preţ dar pe care mi-1 pot oferi - timpul lor. Timpul este, fără îndoială, resursa cea mai râvnită, imposibil de reînnoit. Dacă atunci când primeşti unul dintre cele mai valoroase daruri ale vieţii nu ţi se pune un nod în gât şi nu ai fluturi în stomac de emoţie, înseamnă că eşti insensibil.
În al doilea rând, a vorbi înseamnă a fi vulnerabil. Eu nu memorez replici şi nici nu am un scheci gata făcut pe care să îl rostesc la comandă. Vorbirea care produce rezultate ţine de arta imprevizibilă şi incontrolabilă a conectării. Chiar dacă sunt singură pe scenă, iar din sala de conferinţe mă ascultă în jur de zece mii de oameni aşezaţi pe scaune pliante, încerc să stabilesc un contact cu cât mai multe perechi de ochi. Deci, da. Sunt mereu emoţionată.
Am câteva trucuri pe care mi le-am pus la punct în ultimii câţiva ani şi care mă ajută să rămân concentrată".
Despre acestea scrie Brené Brown în cartea de faţă, în care sintetizează cei 20 de ani petrecuţi cercetând curajul, vulnerabilitatea, ruşinea şi empatia. Structurată în patru părţi care prezintă principii esenţiale pentru leadershipul curajos, cartea este îndrăzneaţă tocmai pentru că autoarea îşi dezvăluie propriile slăbiciuni. Şi îşi îndeamnă cititorii să-i accepte provocarea, să înveţe să-şi confrunte vulnerabilitatea şi să renunţe la armura grea, prima piedică în calea curajului.
"Îndrăzneşte să conduci vorbeşte despre adevăratul leadership: tenace, izvorât din inimă, dar manifestând tărie de caracter" - Brook J. Leonard, United States Air Force.
Brené Brown - "Îndrăzneşte să conduci prin muncă neînfricată, conversaţii dificile şi implicare deplină". Traducere din engleză de Carmen Cuculescu. Editura Curtea veche. 383 pag.

Featured Post

ZIUA DE ASTĂZI 18.09.ÎN TIMP LA RadioEfekt.ro

ȘTIRE # RadioEfekt . # ro . . Ziua de astăzi 17.09. 2019. în timp La RadioEfekt.ro By # Caranda # Daniel Rubrică realizată în colaborar...

Postări populare